Poezii

CRISTOS E VIU!

În prima zi din săptămână
Când dimineaţa-şi face rost spre calea ei
Mergeau femeile plângând printre morminte 
Să vadă locul de 'ngropare a Sfântului ucis de arhirei
Ardeau de dor să-L vadă înc-o dată
Să-i soarbă vorbele cu jar
Dar vântul parcă le spunea pe dată
Că vremea aceea a trecut şi e-n zadar
Şi totuşi paşii le purtau 'nainte
Umblând printre măslinii mici
Gândind cu groază când la piatră
Când la soldaţii de servici.
Dar când sosesc, mirare mare:
Că piatra nu-i, şi nici soldaţi
Sfărmate-n colb zăceau peceţi romane
Iar armele lăsate-n drum de cei plecaţi
Ce poate fi, să-L fure oare?
Să nu ni-L lase nici chiar mort?
Să n-avem tihnă de 'ngropare
Să nu-L jelim pe Domnul nost?
Cu îndoieli, vreo două pleacă
Doar una stă plângând parcă-aşteptând
Când dindărăt o voce blândă strigă:
- Maria, de ce mă cauţi în mormânt?
Am înviat, cum spus-am înainte
Pe când umblam cu voi pe drum
Sunt viu pe veci, că nu pot fi morminte
Să-nlănţuie pe Fiul Celui Sfânt.
Am isprăvit de tot paharul
Sortit de Tatăl să îl beau
De-acum e liber ca să curgă harul
Iar Eu sunt bucuros Să-l dau.
Te du şi-anunţă-i pe apostoli 
Că nu e-aşa cum s-au gândit
Şi spune-le că nu port pică
Fiindcă-au trădat şi au fugit.
Aşa a fost scris de Domnul vieţii
Să fie Jertfă şi Calvar
Iar zorii noi ai dimineţii
Să fie nu cu fapte ci prin har.
Trăiţi de-acum o nouă viaţă
Născută din puterea unui Domn ce-i viu
Şi tot ce Duhul Sfânt vă-nvaţă
Credeţi astăzi! Mâine-i prea târziu.

Daniel Chereji