CINE SUNT BAPTIŞTII?

 


Baptiştii îşi au rădăcinile în practica şi învăţătura Bisericii Noului Testament şi cine încearcă să cunoască mai îndeaproape învăţătura şi principiile baptiste, îşi dă seama că acestea sunt expresia creştinismului apostolic autentic, nealterat de tradiţia omenească trecătoare.
Din punct de vedere istoric, prima biserică baptistă a fost înfiinţată în anul 1609 la Amsterdam în Olanda, de către un grup de refugiaţi englezi care fugeau de persecuţia religioasă din ţara lor.

Însă aşa cum am amintit anterior, înainte de apariţia oficială a bisericilor creştine baptiste, au existat spiritul şi ideile baptiste, ancorate în învăţătura şi practica Noului Testament.
În ciuda deviaţiilor, adăugirilor omeneşti, a mariajului cu statul şi exceselor practicate de biserică de-a lungul istoriei creştine, au existat tot timpul grupări de oameni mai mici sau mai mari care s-au disociat de biserica oficială, rămânând fideli Scripturii şi principiilor învăţate de la apostoli şi practicate în primul veac creştin. Indiferent de numele pe care l-au purtat aceste grupări de-a lungul timpului şi în ciuda faptului că de cele mai multe ori au fost numiţi schismatici, ele au reuşit să fie păstrătoare a Cuvântului lui Dumnezeu şi a învăţăturii apostolice, delimitându-se de compromisul bisericii oficiale tradiţionale, intenţia lor fiind aceea de a readuce în viaţa şi practica bisericii simplitatea şi profunzimea de la început.
Numele de baptist vine de la cuvântul grecesc baptizo care înseamnă a boteza, a cufunda, a afunda şi atribuirea acestui nume face referire la administrarea botezului în numele Sfintei Treimi, prin afundare în apă, act precedat de convertirea şi mărturisirea credinţei celui care primeşte botezul.

În zilele noastre, confesiunea baptistă a ajuns să fie răspândită în aproape toate ţările lumii, adică în peste 220 de ţări şi state, fiind cea mai numeroasă şi cea mai răspândită confesiune protestantă din lume, numărând în prezent peste 120 de milioane de membri.
În România credinţa baptistă a ajuns relativ târziu, cam pe la mijlocul secolului XIX, făcându-şi mai întâi apariţia în Bucureşti şi apoi în Transilvania, preponderent în Bihor şi Banat, extinzându-se treptat în aproape toate zonele ţării.
La nivel naţional, bisericile baptiste sunt organizate încă din anul 1920 în Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România cu sediul la Bucureşti, iar conform datelor ultimului recensământ numărul credincioşilor baptişti din ţara noastră depăşeşte 140.000 de persoane, care se închină în peste 1700 de biserici şi filiale.

CE CRED BAPTIŞTII?
CREDEM într-un singur Dumnezeu care există din veşnicie în trei Persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

CREDEM în divinitatea Domnului nostru Isus Cristos, în naşterea Sa miraculoasă din fecioara Maria, în viaţa Sa fără păcat, în moartea Sa înlocuitoare şi ispăşitoare, în învierea Sa în trup, înălţarea Sa la cer, apropiata şi literala Sa revenire cu putere şi glorie.

CREDEM că Sfânta Scriptură este în totalitate Cuvântul lui Dumnezeu.

CREDEM ca aşa cum a fost scrisă în original este inspirată verbal si literal, complet lipsită de greşeli şi reprezintă pentru noi autoritatea unică, sigură şi infailibilă în privinţa cunoaşterii, credinţei, învăţăturii şi practicii.

CREDEM că omul, creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, a căzut din pricina păcatului lui Adam şi că toţi oamenii sunt păcătoşi şi au nevoie de mântuire.

CREDEM că fiecare om poate fi mântuit de păcat prin lucrarea ispăşitoare săvârşită de Cristos la Calvar. Această mântuire este prin har, fiind în totalitate opera lui Dumnezeu. Ca să poată beneficia de mântuire, fiecare om trebuie să creadă în Cristos şi să se pocăiască. Pocăinţa implică recunoaşterea păcatului, recunoaşterea consecinţelor produse de păcat, părerea de rău, implorarea iertării divine, părăsirea păcatului şi umblarea pe un drum nou.

CREDEM că cel născut din nou are viaţă veşnică din momentul întoarcerii la Dumnezeu.

CREDEM că botezul este un act de ascultare faţă de porunca Domnului Isus şi că acesta se aplică prin cufundare celor născuţi din nou în numele Sfintei Treimi.

CREDEM că Biserica este trupul local al credincioşilor născuţi din nou şi botezaţi, aceasta fiind parte din Biserica universală a lui Cristos, peste care El Însuşi este Cap.

CREDEM că fiecare om are acces direct la Dumnezeu prin Domnul Isus Cristos Mântuitorul şi Mijlocitorul nostru, fără ca să mai fie nevoie de mijlocirea vreunei alte persoane.

CREDEM în principiul biblic al separării Bisericii de Stat.

CREDEM în învierea în trup a tuturor oamenilor, în judecata de apoi şi în existenţa vieţii veşnice. Credem că cei credincioşi vor trăi împreună cu Dumnezeu pentru eternitate în rai, iar cei necredincioşi vor trăi despărţiţi veşnic de Dumnezeu, în iad.

CE IDEI PROMOVEAZĂ BAPTIŞTII?
- baptiştii au ca singură sursă de autoritate Biblia, considerând autoritatea Scripturii deasupra oricăror alte învăţături ale bisericii
- baptiştii susţin libertatea religioasă şi implicit dreptul individual al fiecărui om de a decide în privinţa credinţei lui
- baptiştii susţin principiul separării bisericii de stat, considerând că statul nu ar trebui să aibă vreun amestec în problemele interne ale bisericii
- baptiştii îşi centrează întreaga închinare pe Persoanele Sfintei Treimi, fără să practice cultul icoanelor, al moaştelor sau al sfinţilor, deoarece aceste practici contravin Scripturii şi nu au fost practicate de Biserica apostolică a primelor veacuri
- baptiştii consideră pe baza Scripturii că nici un om nu se poate naşte creştin, de aceea este nevoie ca fiecare persoană să aibă un moment al deciziei personale în care să se întoarcă la Dumnezeu cu credinţă şi pocăinţă
- baptiştii susţin sacralitatea căsătoriei şi cred că aceasta reprezintă unirea voluntară dintre un bărbat şi o femeie pentru tot restul vieţii
- baptiştii consideră viaţa darul lui Dumnezeu şi susţin că viaţa începe în momentul conceperii, prin urmare se declară în mod categoric împotriva avortului
- baptiştii consideră că homosexualitatea este păcat şi sfidare la adresa lui Dumnezeu
- baptiştii susţin şi promovează cinstea şi corectitudinea în afaceri
- baptiştii încurajează respectarea legilor ţării
- baptiştii sunt pacifişti, dar în caz de nevoie sunt gata să-şi apere ţara
- baptiştii nu acceptă subvenţii din partea statului pentru salarizarea personalului cultic
- baptiştii nu au ierarhie bisericească ci doar administrativă, rolul de Cap al bisericii fiind deţinut de Isus Cristos

SĂRBĂTORILE CREŞTINE BAPTISTE
- Duminica (ziua în care a înviat Domnul Isus)
- Naşterea Domnului (Crăciunul)
- 24 decembrie Ajunul Crăciunului
- 25 decembrie Prima zi de Crăciun
- 26 decembrie A doua zi de Crăciun
- Anul Nou
- Botezul Domnului
- 06 ianuarie
- Săptămâna Patimilor (Săptămâna Mare)
- Învierea Domnului (duminică şi luni)
- în România, baptiştii sărbătoresc Paştele conform calendarului ortodox
- Înălţarea Domnului
- la patruzeci de zile după Înviere
- Coborârea Duhului Sfânt (Rusaliile)
- la cincizeci de zile după Înviere (duminică şi luni)
- Schimbarea la Faţă
- 06 august

VIAŢA BISERICII BAPTISTE
Dincolo de idei şi concepte teologice, viaţa bisericii baptiste este dinamică, fiind animată şi condusă de Duhul Sfânt.
Nemulţumiţi de ritualurile goale, formale şi inutile practicate de o majoritate amorţită, credincioşii baptişti s-au întors cu ardoare şi pasiune spre practicile simple, dar esenţiale şi profunde ale Bisericii Noului Testament.
Astfel că în bisericile baptiste accentul este pus pe închinarea publică, rugăciune, citirea, studierea şi predicarea Scripturii, părtăşia frăţească, precum şi împărtăşirea Evangheliei altor persoane.
Închinarea publică este adresată tuturor credincioşilor, fără să existe dihotomia artificială şi nebiblică dintre cler şi laici.
Credincioşii baptişti au învăţat să-I aducă lui Dumnezeu o cântare nouă, diversificată, astfel că varietatea modalităţilor de a-L lăuda pe Dumnezeu abundă şi include: formaţii corale, fanfare, orchestre, grupuri de tineri, cor de copii sau persoane individuale. În acest fel, copiii baptiştilor sunt obişnuiţi de mici cu muzica şi îşi dezvoltă semnificativ aptitudinile muzicale.
Rugăciunile sunt spontane, inspirate de Duhul Sfânt şi exprimă trăirea inimii, de aceea baptiştii nu au cărţi de rugăciune şi nici nu învaţă rugăciuni pe de rost.
Baptiştii acordă un loc central predicării Cuvântului lui Dumnezeu, acesta ocupând o parte importantă a serviciului religios.
De asemenea, în fiecare biserică baptistă se organizează studii biblice, unde credincioşii pot interacţiona şi învăţa sistematic şi profund adevărurile Scripturii.
Alături de închinarea care îi aduce glorie lui Dumnezeu, scopul principal al acestor practici spirituale este exprimat în Coloseni 1:28: „Pe El Îl propovăduim noi, şi sfătuim pe orice om, şi învăţăm pe orice om în toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe orice om, desăvârşit în Hristos Isus.“ 
Relaţia dintre credincioşi este întărită de accentuarea şi practicarea părtăşiei creştine atât la nivel de comunitate locală, cât şi ca grupe individuale în cadrul bisericii.
Baptiştii nu sunt adepţii prozelitismului religios ci înţeleg să ducă mesajul Evangheliei oamenilor care nu au avut o întâlnire autentică şi personală cu Isus Cristos şi nu trăiesc conform Cuvântului lui Dumnezeu.
Biserica baptistă nu are taine, simbolurile practicate de aceasta fiind botezul şi Cina Domnului.
Botezul marchează începutul vieţii de credinţă al unei persoane şi este mărturia unui cuget curat care a fost spălat de păcate prin sângele Domnului Isus, iar Cina Domnului acompaniază viaţa credincioşilor pe tot parcursul ei.
Cina Domnului este practicată de regulă o dată pe lună, cu întreaga biserică, fiind o ocazie specială în care adunarea celebrează moartea ispăşitoare a lui Cristos, comemorează, se cercetează lăuntric, contemplă trecutul şi viitorul, de asemenea proclamă moartea Sa jertfitoare.
Alte servicii divine speciale sau ocazionale sunt: cununiile, binecuvântarea copiilor, hirotonisirea slujitorilor spirituali, precum şi înmormântările.
Cununia religioasă este un serviciu divin solemn în care cei doi, bărbat şi femeie, încheie legământ înaintea lui Dumnezeu, unindu-se pentru tot restul vieţii ca şi soţ şi soţie, devenind o singură familie.
Copiii credincioşilor baptişti sunt aduşi prima dată la adunare pentru binecuvântare sau dedicare, în cadrul unui serviciu special, ocazie cu care sunt încredinţaţi în mâna ocrotitoare a lui Dumnezeu.
Familiile baptiştilor acordă o importanţă deosebită formării şi educării copiilor în spiritul credinţei creştine autentice.
În cadrul fiecărei biserici funcţionează de asemenea şcoli duminicale sau grupe de copii unde aceştia sunt învăţaţi Cuvântul lui Dumnezeu.
Baptiştii cred că apostolia nu se transmite prin punerea mâinilor de la o persoană la alta. Astfel că în bisericile baptiste slujitorii duhovniceşti sunt aleşi sub călăuzirea Duhului Sfânt şi confirmaţi de întreaga biserică, după ce au făcut dovada evidentă a darului lor spiritual precum şi a calificării morale, aceştia fiind hirotonisiţi(ordinaţi prin punerea mâinilor) pentru slujiri specifice (pastori, prezbiteri, misionari). 
Serviciul divin de înmormântare adună împreună comunitatea de credincioşi în semn de solidaritate cu cei îndureraţi, însă doliul este sobru şi rezervat, fără tânguire şi bocet, având credinţa puternic ancorată în adevărul şi speranţa învierii.
Baptiştii nu folosesc lumânări, pomană sau colivă.
Deşi credincioşilor baptişti le place să construiască locaşuri de închinare frumoase şi moderne, ei înţeleg că adevărata biserică sunt oamenii şi nicidecum nişte ziduri din cărămidă.
De aceea, fără a fi legaţi de o anumită arhitectură, baptiştii construiesc clădiri care să asigure confort, spaţiu, precum şi luminozitatea necesară cititului şi o acustică adecvată cântatului.
Locaşurile de închinare baptiste nu au icoane, picturi sau statui, deoarece considerăm că în acord cu Biblia, reprezentarea oricăror imagini în închinare este idolatrie.
În primele veacuri de existenţă a bisericii creştine, aceasta nu a folosit icoane, picturi sau statui, existând chiar prigoană împotriva celor care susţineau astfel de practici.
Cinstirea şi mai apoi închinarea la icoane a fost permisă şi încurajată oficial abia în anul 787 la Cel de-al şaptelea Sinod ecumenic.
„Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti;,“ (Exodul 20:3-4)
„Fiindcă n-aţi văzut nici un chip în ziua când v-a vorbit Domnul din mijlocul focului, la Horeb, vegheaţi cu luare aminte asupra sufletelor voastre, ca nu cumva să vă stricaţi, şi să vă faceţi un chip cioplit, sau o înfăţişare a vreunui idol, sau chipul vreunui om sau chipul vreunei femei,“ (Deuteronomul 4:15-16)
Dincolo de toate activităţile şi preocupările spirituale ale bisericii, credincioşii baptişti au gândul şi privirea îndreptate spre sfârşitul istoriei prezente, când Domnul nostru Isus Cristos va veni să judece lumea, să-şi ia cu Sine biserica Lui pentru eternitate, iar pământul cu tot ce este pe el va arde şi prin Cuvântul lui Dumnezeu vor ieşi ceruri şi pământ noi în care vor locui răscumpăraţii lui Dumnezeu. 
De aceea, strigătul arzător al bisericii este: „Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!…Vino, Doamne Isuse!” (Apocalipsa 22:17, 20b)

Daniel Chereji